Revolutia 1989
William Totok
Articol aparut in Revista Altitudini
Nr. 17, iulie 2007
Revolutia din decembrie 1989 a fost cel mai important eveniment din istoria recenta a Romaniei. In pofida acestui fapt evident, mai exista ziaristi, analisti, scriitori, cineasti sau istorici care, atunci cind vorbesc sau scriu despre Revolutie, prefera folosirea eufemismului "evenimentele" din 1989. Aceasta sintagma - cit si altele - exprima pe de o parte o nesiguranta nemarturisita in ceea ce priveste calificarea istorica a ceea ce s-a intimplat la sfirsitul lui 1989, pe de alta parte termenul mai reflecta si incercarile de minimalizare, chiar negare, a schimbarilor care s-au produs in urma prabusirii dictaturii national-comuniste a lui Nicolae Ceausescu.
Interpretarea Revolutiei ca urmare a unei conspiratii internationale indreptate impotriva Romaniei sau calificarea rascoalei populare contra regimului ca o actiune a unor huligani nemultumiti, vehiculati de servicii secrete straine, sint incercari de bagatelizare, tributare intereselor unor persoane sau grupuri politice. Prezentarea Revolutiei in conformitate cu prejudecati si resentimente politice personale sau de dragul lansarii unor teorii originale si fanteziste pot fi intilnite in nenumarate articole si carti scrise in ultimii 17 ani.
Romulus Cristea este un participant direct la Revolutia din 1989 care s-a aflat timp de citeva zile in incinta cladirii fostului Comitet Central al PCR. I-a cunoscut pe protagonostii noii puteri si i-a cunoscut pe revolutionarii participanti, devenind astfel un martor al intimplarilor care s-au derulat atunci. Pentru multi dintre cei care au participat direct la inlaturarea dictaturii, acele zile dramatice si singeroase au devenit o sursa permanenta de frustrari.
Odata cu trecerea anilor, multi dintre acestia au contribuit la raspindirea unor zvonuri, intoxicind atmosfera postrevolutionara cu legende si intimplari inchipuite. Suprapunerea unor fapte imaginate cu speculatii puse in circulatie de altii, deformarea evenimentelor autentice si cautarea morbida a unei fete ascunse a lucrurilor reale pot fi intilnite si in anumite interviuri pe care Romulus Cristea le-a inregistrat si in care protagonistii de atunci prezinta adevarul lor - subiectiv! - asupra Revolutiei cu o intoleranta inrudita cu stilul dogmelor religioase. Nu lipsesc nici poantele revizioniste. Pentru acestia, modestia nu pare a fi o virtute. Aceste marturii sint dominate de exagerari egomane si difuze, de un narcisism supradimensionat, cuprinse in afirmatii sententioase care nu admit nici o replica.
Dar exista si altele. Cele lucide, autentice. Romulus Cristea le-a consemnat pe toate si le-a pus pe hirtie, infruntind eventuale ostilitati din partea acelora care se considera chiriasi ai adevarului absolut.
Deci autorul acestei carti nu evita sa repete intrebarile la care raspunsurile sint de mult cunoscute, dar care au fost ignorate din varii motive. Iata un singur exemplu, sintetizat intr-unul din pasajele-cheie: "Nu se stie nici pina in prezent in urma carui eveniment s-a deschis prima oara focul. Se banuieste ca a fost o manifestare de bucurie a vreunui civil inarmat din zona fostului Palat al Republicii, la care s-a raspuns ca intr-o situatie reala de razboi, dupa care lucrurile au degenerat, totul s-a transformat intr-o balta de singe, cu sute de morti si raniti, de zece ori mai multi decit in perioada 17-21 decembrie 1989".
Rareori a formulat cineva un raspuns atit de clar, lipsit de patetismul agitatorilor de profesie care au inundat piata media din Romania postcomunista.
Romulus Cristea este o voce lucida, care evita mistificarile si incearca sa prezinte cu obiectivitate si nepartinire un capitol important din istoria recenta a Romaniei. El stie ca toti cei care neaga Revolutia jignesc victimele.
De aceea, aceasta carte este un omagiu adus celor care au murit in timpul Revolutiei, care au participat la Revolutie si au luptat pentru victoria Revolutiei.
Berlin
(Prefata la volumul Revolutia 1989 de Romulus Cristea, Editura Romania pur si simplu, Bucuresti, 2007)
