ROMULUS CRISTEA

Blogger

luni, 8 octombrie 2007

Prezentare Piata Universitatii 1990 la N24

Publicat de Romulus Cristea la 10/08/2007 03:46:00 p.m. 2 comentarii:
Etichete: 13-15 iunie 1990, Bucharest, bucuresti, mineriada, Piata Universitatii, romania, Romulus Cristea
Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Despre mine

Romulus Cristea
Vizualizați profilul meu complet

Prefaţă carte "Revoluţia 1989"

Revoluţia din decembrie 1989 a fost cel mai important eveniment din istoria recentă a României. În pofida acestui fapt evident, mai există ziarişti, analişti, scriitori, cineaşti sau istorici care, atunci când vorbesc sau scriu despre Revoluţie, preferă folosirea eufemismului „evenimentele“ din 1989. Această sintagmă – cât şi altele – exprimă pe de o parte o nesiguranţă nemărturisită în ceea ce priveşte calificarea istorică a ceea ce s-a întâmplat la sfârşitul lui 1989, pe de altă parte termenul mai reflectă şi încercările de minimalizare, chiar negare, a schimbărilor care s-au produs în urma prăbuşirii dictaturii naţional-comuniste a lui Nicolae Ceauşescu. Interpretarea Revoluţiei ca urmare a unei conspiraţii internaţionale îndreptate împotriva României sau calificarea răscoalei populare contra regimului ca o acţiune a unor huligani nemulţumiţi, vehiculaţi de servicii secrete străine, sunt încercări tributare intereselor unor persoane sau grupuri politice. Prezentarea Revoluţiei în conformitate cu prejudecăţi şi resentimente politice personale sau de dragul lansării unor teorii originale şi fanteziste poate fi întâlnite în nenumărate articole şi cărţi scrise în ultimii 17 ani. Romulus Cristea este un participant direct la Revoluţia din 1989 care s-a aflat timp de câteva zile în incinta clădirii fostului Comitet Central al P.C.R. I-a cunoscut pe protagonoştii noii puteri şi i-a cunoscut pe revoluţionarii participanţi, devenind astfel un martor al întâmplărilor care s-au derulat atunci. Pentru mulţi dintre cei care au participat direct la înlăturarea dictaturii, acele zile dramatice şi sângeroase au devenit o sursă permanentă de frustrări. Odată cu trecerea anilor, mulţi dintre aceştia au contribuit la răspândirea unor zvonuri, intoxicând atmosfera postrevoluţionară cu legende şi întâmplări închipuite. Suprapunerea unor fapte imaginate cu speculaţii puse în circulaţie de alţii, deformarea evenimentelor autentice şi căutarea morbidă a unei feţe ascunse a lucrurilor reale pot fi întâlnite şi în anumite interviuri pe care Romulus Cristea le-a înregistrat şi în care protagoniştii de atunci prezintă adevărul lor – subiectiv! - asupra Revoluţiei cu o intoleranţă înrudită cu stilul dogmelor care nu admit nicio replică. Nu lipsesc nici poantele revizioniste. Pentru aceştia modestia nu pare a fi o virtute. Aceste mărturii sunt dominate de exagerări egomane şi difuze, de un narcisism supradimensionat, cuprinse în afirmaţii sentenţioase care nu admit nicio replică. Dar există şi altele. Cele lucide, autentice. Romulus Cristea le-a consemnat pe toate şi le-a pus pe hârtie, înfruntând eventuale ostilităţi din partea acelora care se consideră chiriaşi ai adevărului absolut. Autorul acestei cărţi nu evită să repete întrebările la care răspunsurile sunt de mult cunoscute, dar care au fost ignorate din varii motive. Iată un singur exemplu: „Nu se ştie nici până în prezent în urma cărui eveniment s-a deschis prima oară focul. Se bănuieşte că a fost o manifestare de bucurie a vreunui civil înarmat din zona fostului Palat al Republicii, la care s-a răspuns ca într-o situaţie reală de război, după care lucrurile au degenerat, totul s-a transformat într-o baltă de sânge, cu sute de morţi şi răniţi, de zece ori mai mulţi decât în perioada 17-21 decembrie 1989.“ Rareori a formulat cineva un răspuns atât de clar, lipsit de patetismul agitatorilor de profesie care au inundat piaţa media din România postcomunistă. Romulus Cristea este o voce lucidă care evită mistificările şi care încearcă să prezinte cu obiectivitate şi nepărtinire un capitol important din istoria recentă a României. El ştie că toţi cei care neagă Revoluţia, jignesc victimele. De aceea, această carte este un omagiu adus celor care au murit în timpul Revoluţiei, care au participat la Revoluţie şi care au luptat pentru victoria Revoluţiei. William Totok 4 decembrie 2006

22 decembrie 1989 în sediul CC-PCR

22 decembrie 1989 în sediul CC-PCR

Lista link-uri

  • YouTube Brodcast Romulus Cristea
  • Yahoo! 360° Romulus Cristea's Profile
  • Wordpress Romulus Cristea weblog
  • Technorati Profile for Romulus Cristea
  • Romulus Cristea's photos and albums on webshots
  • Romulus Cristea Wink Page
  • Romulus Cristea on LiveVideo
  • Recenzie carte "Revolutia 1989" (autor Romulus Cristea) la Europa libera/William Totok
  • My space/Romulus Cristea
  • LiveJournal Romulus Cristea
  • Flickr: Romulus Cristea's photos
  • 21Decembrie-wordpress
  • 21Decembrie-blogspot

REVOLUŢIA 1989

REVOLUŢIA 1989
Autor: Romulus Cristea; Editura România pur şi simplu;2006

MĂRTURII DE LA BARICADA

MĂRTURII DE LA BARICADA
Autor: Romulus Cristea; Editura România pur şi simplu 2007

Arhivă blog

  • ►  2019 (1)
    • ►  iunie (1)
  • ►  2018 (1)
    • ►  decembrie (1)
  • ►  2016 (1)
    • ►  februarie (1)
  • ►  2015 (2)
    • ►  ianuarie (2)
  • ►  2014 (2)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  martie (1)
  • ►  2013 (2)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  mai (1)
  • ►  2012 (3)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  februarie (1)
  • ►  2009 (5)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  octombrie (1)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  august (1)
    • ►  mai (1)
  • ►  2008 (25)
    • ►  decembrie (4)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (7)
    • ►  august (5)
    • ►  iulie (1)
    • ►  mai (1)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (1)
    • ►  ianuarie (2)
  • ▼  2007 (9)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (2)
    • ▼  octombrie (1)
      • Prezentare Piata Universitatii 1990 la N24
    • ►  iulie (2)
    • ►  aprilie (2)





Persoane interesate

Powered By Blogger

Prefaţă carte "Mărturii de la baricadă"

Cronica unei victorii întârziate În decembrie 1989, moartea a trecut de mai multe ori pe lângă Romulus Cristea. În decembrie 2006, cartea lui, „Revoluţia 1989”, a făcut neîncăpător sediul „Asociaţiei 21 Decembrie” unde a avut loc lansarea. În marea lor majoritate, cei prezenţi trăiseră acele zile şi nopţi riscându-şi viaţa. Unii dintre ei erau protagonişti ai mărturiilor din volum. Printre participanţi s-a numărat şi preşedintele României din perioada 1997-2000, profesorul Emil Constantinescu, modest şi firesc, departe de atitudinea academică sau chiar studiat statuară afişată post-mandat. Această naturaleţe cuminte a unui fost şef de stat în faţa unui autor de carte reflectă respectul de care se bucură şi pe care îl merită Romulus Cristea, deopotrivă pentru scrisul şi pentru caracterul lui. Cred că toţi participanţii la revoluţia autentică din decembrie 1989, indiferent în ce parte a spectrului politic s-ar afla acum şi care l-au cunoscut pe Romulus în inima revoltei din 21 decembrie-Bucureşti sau în focul emanat pe 22 decembrie şi după aceea, îl respectă şi îl preţuiesc, atât ca autor, cât şi ca om. Un adevărat camarad, care nu ar trăda niciodată. Şi care nu şi-ar macula prin minciună participarea la o revoluţie adevărată. Atâţia alţii au făcut-o ulterior să pară minciună, iar Romulus Cristea şi-a asumat rolul de a reabilita adevărul revoluţiei. Nu arogant, nu ostentativ, nu vindicativ. Ci cu limpezimea de cleştar a unui cronicar contemporan format la izvorul obiectivităţii. Acest al doilea volum, „Mărturii de la baricadă”, face parte dintr-o preconizată serie de cărţi-mărturisitoare ale unor evenimente cruciale petrecute în cei aproape 18 ani de la răsturnarea regimului comunist, din perspectiva unui participant direct, care însă mai întâi consemnează datele oferite de ceilalţi şi le pune în paralel cu „versiunile oficiale”. Autorul îmbină statisticile şi analiza lor concisă, cu mărturii ale participanţilor, care le reamintesc celor blazaţi, indiferenţi, amnezici voluntar sau pur şi simplu necunoscători din cauza vârstei, că au fost odată oameni care şi-au pus viaţa în joc pentru libertatea lor. Unii au murit, unii sunt mutilaţi pe viaţă, iar autorii crimelor rămân necunoscuţi. Cartea aceasta, însă, ca şi primul volum, nu induce nicidecum nostalgii depresive şi nici nu incită la revoltă sterilă. Dimpotrivă, prin chiar datele pe care le conţine, acestă carte anunţă vremea în care se va afirma negreşit – şi oficial – adevărul despre revoluţie. Chiar dacă mult mai târziu decât era firesc şi drept. Pe cale judiciară, nu politică, pentru că politicul poate perverti istoria. Romulus Cristea arată indubitabil că, pe lângă mii şi mii de martori, există în seifurile instituţiilor fundamentale ale statului absolut toate dovezile necesare pentru ca factorul judiciar să dea răspuns la întrebările încă actuale, „Cine-a tras în noi, 16-22/după 22?” şi „Cine-s teroriştii, unde mai sunt ei?”. Români, evident. Cred, de aceea, că următorul volum al lui Romulus Cristea va putea consemna şi rezultatele cercetărilor judiciare instrumentate de şeful Parchetelor Militare, procurorul Dan Voinea, care a dat răspuns favorabil sesizării penale adresate de Asociaţia „21 Decembrie”, în octombrie 2004, privind „extinderea cercetărilor cu privire la agresiunile armate şi alte fapte ce au continuat în ţară în perioada 22-27 decembrie 1989, în urma cărora au fost asasinaţi sau grav răniţi peste 3 000 de cetăţeni români şi au fost jefuite şi distruse bunuri cu valori extrem de mari”. Unul din martorii valoroşi este fără îndoială însuşi autorul. Cărţile lui Romulus Cristea, ca nişte depoziţii, sunt scrise uluitor de obiectiv pentru cineva care avea tot dreptul să fie subiectiv pentru că a văzut moartea cu ochii. Unul din volumele lui ulterioare va trebui să cuprindă pur şi simplu mărturia lui vie cu privire la tot ceea ce a trăit în decembrie 1989. Cei care nu-l cunosc vor fi surprinşi să afle ce spirit ardent şi ce nelinişte se ascund sub apele netulburate ale scrisului cu care ne-a obişnuit. Multă vreme îşi reţinea cu greu plânsul când trecea prin Piaţa Universităţii, în memoria datei de 21 decembrie 1989. Chiar dacă el nu o va mărturisi, probabil, niciodată, autorul acestei cărţi, student pe vremea revoluţiei, se simte în mod sigur dator să lupte pentru adevăr, în numele celor care nu mai pot să o facă. Şi reuşeşte. Pentru că Romulus Cristea este un învingător. Roxana Iordache

Jurnalul National, 6 iunie 2007


Vă prezentăm spre lectură
Romulus Cristea, “Piaţa Universităţii 1990″, Ploieşti, Ed. Foc-Filocalia, 2007
Editura Foc-Filocalia a lansat în 2007 volumul “Piaţa Universităţii 1990″ al autorului Romulus Cristea. Abordând un subiect delicat al istoriei recente a României, respectiv evenimentele din Piaţa Universităţii din iunie 1990, precum şi venirea minerilor în Bucureşti, Romulus Cristea – ziarist de formaţie – încearcă să prezinte realitatea istorică pe baza instrumentelor de lucru specifice cercetării istorice.
Mărturii ale protestatarilor din 1990, interviuri realizate cu cei care au cercetat penal sau medical abuzurile din piaţă (generalul Dan Voinea, procurorul militar Viorel Siserman şi medicul Camelia Doru), diverse declaraţii ale membrilor societăţii civile, dar şi fotografii din timpul protestului întregesc un tablou al unei perioade tulburi din istoria postdecembristă a României.
Florin Mihai
Aparut in Jurnalul National, 6 iunie 2007
Tema Simplu. Un produs Blogger.