Piaţa Universităţii 1990/Autor:Romulus Cristea;
Editura Filocalia; 320 pagini;Tiraj: 5000 exemplare;
Coperta color: Titi Amzar; Foto: Victor şi George Roncea;
Lansarea va avea la data de 24 aprilie 2007; ora 13, la sediul din str. Batistei nr. 24A, Bucureşti
******************
Prefaţă
Chiar dacă nu există în dicţionare, mineriada a devenit termenul generic care desemnează raidurile şi violenţele exercitate de către grupuri organizate de mineri împotriva concetăţenilor, în România postdecembristă.
În conştiinţa oamenilor, mineriada este similară cu actele de teroare. Hoardele de mineri constituite în grupări de tip paramilitar înarmate cu bâte, târnăcoape, lopeţi, lanţuri, sfredele, cuţite au acţionat repetat, începând cu primele luni ale anului 1990, împotriva populaţiei civile, susţinute fiind de diverse grupări politice şi exponenţi ai puterii.
În perioada postdecembrista, au existat 6 mineriade în anii 1990, 1991 şi 1999. În anul 1990, au existat trei astfel de acţiuni ale minerilor care au venit să sprijine contestatul regimul condus de Ion Iliescu. Cea mai cunoscută rămâne intervenţia violentă a minerilor chemaţi de autorităţi, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, pentru împrăştierea manifestanţilor paşnici din Piaţa Universităţii.
Perioada care a urmat zilei de 25 decembrie 1989 (executarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, la Târgovişte) şi până la declanşarea manifestaţiei-maraton din Piaţa Universităţii, din ziua de 22 aprilie 1990, a fost una plină de evenimente şi de frământări sociale. Aproape că nu a existat zi în care să nu existe adunări publice, mitinguri, marşuri sau proteste individuale.
Dacă în primele zile se solicita insistent adevărul despre evenimentele din primele zile ale revoluţiei şi ajutorarea familiilor celor ucişi şi răniţi, în scurt timp a urmat un şir lung de proteste la adresa noii conduceri a ţării (anunţate ca “provizorie”) şi al cărui exponent era Ion Iliescu, un fost demnitar comunist cu o activitate controversată.
O mână de oameni au blocat pe 22 aprilie 1990 Piaţa Universităţii, declanşând un fenomen considerat ca fiind cea mai amplă şi spectaculoasă mişcare socială din perioada de tranziţie postdecembristă a României.
Cea mai mare manifestaţie -maraton, anticomunistă, a început la data de 22 aprilie 1990 şi a încetat în acelaşi an, în ziua de 13 iunie ca urmare a intervenţiei violente a autorităţilor. În noaptea de 13-14 iunie, în Capitală, a a vut loc un veritabil război urban soldat cu morţi şi răniţi prin împuşcare. Au fost incendiate sediile Ministerului de Interne, Poliţiei Capitalei, Televiziunii Române şi SRI. Zeci de autovehicule au fost distruse. Din mulţime erau lansate sticle incendiare de către persoane rămase până în prezent neidentificate. Pe străzi au fost scose tancurile şi unităţile de intervenţie ale Ministerului Apărării şi Ministerului de Interne. Armata a ripostat cu muniţie de război iar din elicoptere se aruncau mii de fiole lacrimogene. Un fum gros acoperea centrul Capitalei.
Represiunea a continuat până în 15 iunie ’90, folosiţi fiind şi minerii din Valea Jiului care au răspuns apelului preşedintelui Ion Iliescu de a “curăţa Capitala de huligani”. În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, au ajuns în Bucureşti peste 10.000 de mineri, continuând să sosească alte şi alte garnituri. În total, s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstraţie de forţă fără precedent adresată bucureştenilor ce trebuiau cuminţiţi. Ortacii au fost aduşi cu 11 garnituri de tren şi zeci de autobuze. Au fost reţinute 1030 persoane şi au fost emise 165 mandate de arestare. Cei reţinuti au fost duşi la două unităţi militare, la Măgurele şi Băneasa. Unii au fost eliberati dupa 2-9 zile, alţii după detenţii care au durat luni de zile. Au fost rănite 746 persoane şi oficial au fost înregistraţi 6 morţi, din care 4 prin împuşcare. Reprezentanţii unor asociaţii neguvernamentale susţin că numărul morţilor din acele zile depăşeşte 100.
Apelativul “golani” folosit de ex-preşedintele Iliescu, la adresa protestatrilor din centrul Capitalei a făcut ca demonstraţia maraton să mai fie supranumită şi “Golaniada”. Timp de 52 de zile, manifestanţii din Piaţa Universităţii au protestat paşnic, în zona proclamată “Liberă de neocomunism” şi “Centrul libertăţii şi democraţiei României.
Romulus Cristea
Editura Filocalia; 320 pagini;Tiraj: 5000 exemplare;
Coperta color: Titi Amzar; Foto: Victor şi George Roncea;
Lansarea va avea la data de 24 aprilie 2007; ora 13, la sediul din str. Batistei nr. 24A, Bucureşti
******************
Prefaţă
Chiar dacă nu există în dicţionare, mineriada a devenit termenul generic care desemnează raidurile şi violenţele exercitate de către grupuri organizate de mineri împotriva concetăţenilor, în România postdecembristă.
În conştiinţa oamenilor, mineriada este similară cu actele de teroare. Hoardele de mineri constituite în grupări de tip paramilitar înarmate cu bâte, târnăcoape, lopeţi, lanţuri, sfredele, cuţite au acţionat repetat, începând cu primele luni ale anului 1990, împotriva populaţiei civile, susţinute fiind de diverse grupări politice şi exponenţi ai puterii.
În perioada postdecembrista, au existat 6 mineriade în anii 1990, 1991 şi 1999. În anul 1990, au existat trei astfel de acţiuni ale minerilor care au venit să sprijine contestatul regimul condus de Ion Iliescu. Cea mai cunoscută rămâne intervenţia violentă a minerilor chemaţi de autorităţi, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, pentru împrăştierea manifestanţilor paşnici din Piaţa Universităţii.
Perioada care a urmat zilei de 25 decembrie 1989 (executarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, la Târgovişte) şi până la declanşarea manifestaţiei-maraton din Piaţa Universităţii, din ziua de 22 aprilie 1990, a fost una plină de evenimente şi de frământări sociale. Aproape că nu a existat zi în care să nu existe adunări publice, mitinguri, marşuri sau proteste individuale.
Dacă în primele zile se solicita insistent adevărul despre evenimentele din primele zile ale revoluţiei şi ajutorarea familiilor celor ucişi şi răniţi, în scurt timp a urmat un şir lung de proteste la adresa noii conduceri a ţării (anunţate ca “provizorie”) şi al cărui exponent era Ion Iliescu, un fost demnitar comunist cu o activitate controversată.
O mână de oameni au blocat pe 22 aprilie 1990 Piaţa Universităţii, declanşând un fenomen considerat ca fiind cea mai amplă şi spectaculoasă mişcare socială din perioada de tranziţie postdecembristă a României.
Cea mai mare manifestaţie -maraton, anticomunistă, a început la data de 22 aprilie 1990 şi a încetat în acelaşi an, în ziua de 13 iunie ca urmare a intervenţiei violente a autorităţilor. În noaptea de 13-14 iunie, în Capitală, a a vut loc un veritabil război urban soldat cu morţi şi răniţi prin împuşcare. Au fost incendiate sediile Ministerului de Interne, Poliţiei Capitalei, Televiziunii Române şi SRI. Zeci de autovehicule au fost distruse. Din mulţime erau lansate sticle incendiare de către persoane rămase până în prezent neidentificate. Pe străzi au fost scose tancurile şi unităţile de intervenţie ale Ministerului Apărării şi Ministerului de Interne. Armata a ripostat cu muniţie de război iar din elicoptere se aruncau mii de fiole lacrimogene. Un fum gros acoperea centrul Capitalei.
Represiunea a continuat până în 15 iunie ’90, folosiţi fiind şi minerii din Valea Jiului care au răspuns apelului preşedintelui Ion Iliescu de a “curăţa Capitala de huligani”. În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, au ajuns în Bucureşti peste 10.000 de mineri, continuând să sosească alte şi alte garnituri. În total, s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstraţie de forţă fără precedent adresată bucureştenilor ce trebuiau cuminţiţi. Ortacii au fost aduşi cu 11 garnituri de tren şi zeci de autobuze. Au fost reţinute 1030 persoane şi au fost emise 165 mandate de arestare. Cei reţinuti au fost duşi la două unităţi militare, la Măgurele şi Băneasa. Unii au fost eliberati dupa 2-9 zile, alţii după detenţii care au durat luni de zile. Au fost rănite 746 persoane şi oficial au fost înregistraţi 6 morţi, din care 4 prin împuşcare. Reprezentanţii unor asociaţii neguvernamentale susţin că numărul morţilor din acele zile depăşeşte 100.
Apelativul “golani” folosit de ex-preşedintele Iliescu, la adresa protestatrilor din centrul Capitalei a făcut ca demonstraţia maraton să mai fie supranumită şi “Golaniada”. Timp de 52 de zile, manifestanţii din Piaţa Universităţii au protestat paşnic, în zona proclamată “Liberă de neocomunism” şi “Centrul libertăţii şi democraţiei României.
Romulus Cristea
Posts that contain Romulus Cristea per day for the last 30 days.
Get your own chart!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu